Constant Tonegaru

Constant Tonegaru
Poetul Constant Tonegaru
Date personale
Născut	26 februarie 1919 Galați, România
Decedat	10 februarie 1952 (32 de ani) București, Republica Populară Română
Cauza decesului	boală pulmonară[*]​
Cetățenie	România
Ocupație	poet, jurnalist, activist, funcționar public
Limbi vorbite	limba română
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1936–1950
Mișcare/curent literar	avangardă, decadentism, suprarealism, Sburătorul, Albatros, Kalende
Specie literară	Genul liric
Operă de debut	1942 - în revista „Expresul”
Opere semnificative	„Plantații”
Note
Premii	Premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă
Modifică date / text

Constant Tonegaru (n. 26 februarie 1919, Galați, România – d. 10 februarie 1952, București, România) a fost un poet român care a făcut parte din al doilea val al avangardei literare românești și din decadentism, și care și-a sfârșit cariera ca prizonier politic și victimă a regimului comunist.

Cunoscut pentru stilul boem, poemele sale erau caracteristice generației celui de-Al Doilea Război Mondial din literatura română și strâns legate de lucrările prietenilor săi, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru și Ion Caraion. Împreună cu ei, Tonegaru reprezintă unul din ultimele valuri care au trecut prin Sburătorul, o societate literară modernistă formată în jurul criticului literar Eugen Lovinescu.

În același măsură antifascist și anticomunist, Tonegaru a participat la activități culturale subversive împotriva regimului autoritar a lui Ion Antonescu și a contribuit la revista Albatros a lui Geo Dumitrescu până când aceasta a fost închisă de aparatul de cenzură al lui Antonescu. Înainte de 1945, a publicat în revista Kalende a lui Vladimir Streinu și a finalizat lucrările la volumul său Plantații, din care o mare parte a fost dedicată imaginilor șocante ale războiului pe Frontul de Est. După ce Uniunea Sovietică a început să ocupe România, Tonegaru a fost un critic deschis al persecuției culturale și, alături de scriitorii Streinu, Pavel Chihaia și Iordan Chimet, a creat Asociația Mihai Eminescu, o organizație caritabilă și un forum cultural al cărui scop era să ajute autorii marginalizați.

Implicat într-un proces al luptătorilor din rezistența anticomunistă, Constant Tonegaru a fost condamnat la doi ani și trimis la închisoarea Aiud, unde oribilele condiții de trai l-au dus la o boală pulmonară severă. A murit la scurt timp după eliberare și a fost recuperat în totalitate ca poet numai după Revoluția Română din 1989, în mare parte datorită prietenilor săi, Chimet, Chihaia și Barbu Cioculescu. Biografia lui Tonegaru este adesea descrisă ca fiind un simbol al sorții întregii sale generații, care a fost decimată de persecuția comunistă și i-a împiedicat să se afirme cultural.